Glosar
Financiar

Resursele economice controlate de o entitate, rezultate din tranzacții trecute, de la care se așteaptă beneficii economice viitoare. Se clasifică în active imobilizate (cu utilizare pe termen lung: terenuri, clădiri, echipamente) și active circulante (cu ciclu scurt de rotație: stocuri, creanțe, disponibilități bănești). În bilanț, activele sunt prezentate în ordinea crescătoare a lichidității.

Procesul contabil de repartizare sistematică a costului unui activ imobilizat pe durata sa de utilizare estimată. Reflectă deprecierea în timp a activelor corporale și necorporale. Amortizarea este o cheltuială deductibilă fiscal, redusă din valoarea contabilă a activului și inclusă în cheltuielile perioadei. Metodele principale sunt: liniară, degresivă și accelerată.

Agenția Națională de Administrare Fiscală — instituția publică din România responsabilă cu administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii. Microîntreprinderile interacționează cu ANAF prin depunerea declarațiilor fiscale, plata obligațiilor și utilizarea platformei Spațiul Privat Virtual (SPV) pentru comunicarea electronică.

Document contabil de sinteză care prezintă situația patrimoniului unei entități la un moment dat, de obicei la sfârșitul exercițiului financiar (31 decembrie). Bilanțul este structurat în două părți: activul (ce deține entitatea) și pasivul (sursele de finanțare: datorii și capitaluri proprii). Ecuația fundamentală este: Active = Datorii + Capitaluri proprii.

Interesul rezidual al proprietarilor în activele entității după deducerea tuturor datoriilor. Include capitalul social subscris și vărsat, rezervele legale și statutare, profitul nerepartizat și alte elemente. Capitalul propriu pozitiv și în creștere indică, în general, o situație financiară sănătoasă a entității.

Mișcarea efectivă a banilor în și din afacere într-o perioadă determinată. Se distinge de profit prin faptul că reflectă tranzacțiile monetare reale, nu cele contabile. Tabloul fluxurilor de numerar cuprinde trei componente: activități operaționale (activitatea curentă), activități de investiții (achiziții/vânzări de active) și activități de finanțare (credite, dividende).

Cheltuielile efectuate de o entitate în scopul desfășurării activității economice, recunoscute de legislația fiscală ca reducând baza de calcul a impozitului pe profit sau pe venit. Condițiile de deductibilitate sunt reglementate de Codul Fiscal. Exemple: cheltuieli cu materiile prime, salariile, amortizarea, utilitățile utilizate în activitate.

Document contabil de sinteză care prezintă veniturile, cheltuielile și rezultatul (profit sau pierdere) al unei entități pe parcursul unui exercițiu financiar. Spre deosebire de bilanț (care reflectă situația la un moment dat), contul de profit și pierdere arată performanța pe o perioadă. Se mai numește și situația rezultatelor globale sau situația veniturilor și cheltuielilor.

Drepturi bănești ale entității față de terți (clienți, buget de stat, angajați), rezultate din livrări de bunuri, prestări de servicii sau alte operațiuni economice pentru care încasarea nu s-a realizat încă. Creanțele sunt active circulante și se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală. Creanțele neîncasate la termen pot afecta lichiditatea afacerii.

Obligații prezente ale entității față de terți (furnizori, bănci, buget de stat, angajați), rezultate din tranzacții trecute, a căror stingere implică o ieșire de resurse economice. Se clasifică în datorii pe termen scurt (scadente în cel mult un an) și datorii pe termen lung. Datoriile formează componenta externă a pasivului bilanțier.

Document justificativ emis de un furnizor de bunuri sau servicii, care atestă o tranzacție comercială. Factura fiscală trebuie să conțină elementele obligatorii prevăzute de Codul Fiscal: numărul de ordine, data emiterii, datele de identificare ale furnizorului și beneficiarului, descrierea bunurilor/serviciilor, valoarea, cota și suma TVA (dacă este cazul). Din 2024, facturarea electronică (e-Factura) este obligatorie pentru tranzacțiile B2B în România.

Regim fiscal special aplicabil microîntreprinderilor din România, în care impozitul se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra veniturilor totale (nu asupra profitului). Condițiile de eligibilitate și cotele sunt reglementate de Codul Fiscal și pot fi modificate prin acte normative. Microîntreprinderile cu cel puțin un salariat pot beneficia de o cotă redusă față de cele fără salariați.

Capacitatea unei entități de a-și onora obligațiile pe termen scurt folosind activele disponibile. Se măsoară prin indicatori precum rata lichidității curente (active circulante / datorii pe termen scurt) și rata lichidității imediate (disponibilități + investiții financiare pe termen scurt / datorii pe termen scurt). O lichiditate insuficientă poate pune în pericol continuitatea activității chiar dacă entitatea este profitabilă.

În context fiscal românesc, o societate comercială care îndeplinește condițiile prevăzute de Codul Fiscal privind nivelul veniturilor, numărul de salariați și alte criterii specifice, putând aplica regimul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor. Criteriile de eligibilitate sunt reglementate și pot fi modificate legislativ. În context european, microîntreprinderea are sub 10 angajați și o cifră de afaceri anuală sub 2 milioane EUR.

Sursele de finanțare ale activelor unei entități, reprezentând totalul datoriilor și capitalurilor proprii. Pasivul bilanțier reflectă modul în care au fost finanțate resursele economice ale entității: din surse proprii (capitaluri) sau din surse externe (datorii). Ecuația contabilă fundamentală: Active = Pasive (datorii + capitaluri proprii).

Rezultatul financiar pozitiv al unei entități după deducerea tuturor cheltuielilor (inclusiv impozitul pe profit/venit) din totalul veniturilor. Profitul net poate fi distribuit ca dividende sau reinvestit în afacere sub formă de rezerve. Se distinge de profitul brut (înainte de impozitare) și de profitul operațional (înainte de cheltuielile financiare și impozitare).

Capacitatea unei entități de a genera profit în raport cu resursele utilizate. Se măsoară prin indicatori precum rentabilitatea activelor (ROA = profit net / total active), rentabilitatea capitalului propriu (ROE = profit net / capitaluri proprii) și marja profitului net (profit net / cifra de afaceri). Rentabilitatea reflectă eficiența utilizării resurselor economice.

Impozit indirect aplicat asupra valorii adăugate în fiecare etapă a producției și distribuției de bunuri și servicii. În România, cota standard este de 19%, cu cote reduse pentru anumite categorii (9% pentru alimente, medicamente, cazare; 5% pentru unele bunuri și servicii). Înregistrarea în scopuri de TVA devine obligatorie la depășirea plafonului de 300.000 lei cifră de afaceri anuală.

Creșterile de beneficii economice înregistrate în cursul perioadei contabile, sub forma intrărilor sau creșterilor de active, ori a diminuărilor de datorii, care conduc la creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât contribuțiile proprietarilor. Se clasifică în venituri din exploatare (activitatea curentă), venituri financiare (dobânzi, dividende) și venituri extraordinare.